Inversiunile în Yoga

Inversiunile sunt o categorie aparte în practica posturală medievală și modernă. Vorbim de posturile în care capul este în jos și picioarele în sus: statul în cap (Śīrṣāsana), statul în mâini (Adho Mukha Vrksasana ) și ceea ce numeam noi la clasele de gimnastică din copilărie "lumânarea" (Sarvāṅgāsana).

Dar și pentru posturile mai puțin radicale (pe care Swami Satyananda Saraswati le numește semi inversiuni)– eu invit cursanții să observe schimbarea direcției obișnuite a unui flux. Și aplecările în față (Uttānāsana/ Pada Hastasana), Prasarita Padottasana și posturi ca Downward Dog (Adho Mukha Svanasana) pot fi văzute ca inversiuni.

Pentru mine, și plugul, Halasana, este tot o inversiune, și postura podului (Setu Bandhasana) la fel.

Chiar și ridicarea brațelor deasupra capului.

Dar ce este inversiunea și cum funcționează ea, din perspectiva yoghină?

„Inversiunea” este literalmente schimbarea direcției obișnuite a unui flux corporal subtil: fizic, respirator, prāṇic sau al atenției. 

Nu este vorba despre a întoarce doar corpul, cât despre a răsturna direcția în care curge ceea ce hrănește corpul.

Povestea inversiunilor începe în tradiția Hatha Yoga.

Primele mențiuni ale conceptului – din ce știu eu – apar  în Amṛtasiddhi și Yogaśāstra, texte, probabil, din secolul 11.

Amṛtasiddhi introduce un model interesant care explică funcționarea energetică a corpului și care va deveni fundamental în Hatha Yoga.

Acest model, preluat ulterior și în Dattātreyayogaśāstra (sec.12-13),  Śiva Saṃhitā (sec.12-13),  Haṭha Yoga Pradīpikā (sec.15), Gheraṇḍa Saṃhitā (sec.17) - plasează Luna / Chandra (simbol al polului energetic minus) în bolta palatină și Soarele / Sūrya (polul energetic pozitiv) în zona ombilicului – asociat cu focul digestiv.

Se consideră că fiecare ființă se naște cu un rezervor de nectar al vieții, conținut de polul lunar. Sub influența gravitației, amṛta, nectarul picură constant și este ars de soarele din zona abdominală. Amṛtasiddhi 4.11: „Nectarul nemuririi din Lună curge în jos; de aceea oamenii mor.”

Inversiunile opresc această pierdere de energie și conservă amṛta. Astfel longevitatea crește și transcendem moartea.

Citez pentru voi versetele din  Dattātreyayogaśāstra, text de secol 12-13, primul care introduce explicit postura de inversare (Viparita Karani) ca mijloc direct de inversare a fluxului energetic dintre Soare și Lună:

141–146:

„La baza palatului (bolta palatină) se află mereu Luna, numită a nectarului.

Din ea picură pentru oameni nectarul divin.

Acesta este devorat de cel numit Soare, care se află în ombilic.

Inversarea acestui proces se face prin Viparītakaraṇī.

Ombilicul este ridicat sus, iar capul este coborât jos.

Prin practica zilnică, aceasta sporește focul digestiv (jatharāgni).”

Foarte interesant mi se pare că majoritatea textelor medievale plasează inversiunile în categoria mudrelor (practică mai avansată decât asanele.)

Doar Yogaśāstra predă inversiunea ca pe o asană:

„Duryodhanāsana este atunci când capul este pe pământ și picioarele sunt în sus. Mai este cunoscută drept “Tehnica craniului” - Kapālīkaraṇa.”  

Vivekamārtaṇḍa încadrează (unic, din ce știm până în prezent), Viparītakaraṇī ca tehnică de pratyahara – retragerea simțurilor, care la rândul ei, e o categorie mai înaltă de practică decât mudrele.

Mai târziu, abia în secolele 17-19, practica revine în categoria asanelor, unde rămâne și în yoga modernă.

Pentru că am ajuns la yoga modernă, includ aici și perspectiva asupra inversiunilor a unora din marile personalități ale secolului 20:

În Yoga Makaranda, Krishnamacharya prezintă Sarvāṅgāsana și Śīrṣāsana ca două pe două posturi de o importanță excepțională, comparându-le, prin intermediul tradiției yoghine, cu „capul și inima” corpului. Tocmai datorită acestei importanțe, insistă asupra practicării lor cu mare atenție, fără grabă, într-o stare bună de sănătate și sub îndrumarea unui maestru. Din perspectiva tradițională pe care o transmite, practica lor regulată și disciplinată este asociată nu doar cu efecte asupra corpului, ci și cu trezirea Kuṇḍalinī și ascensiunea Prāṇa în Suṣumnā-nāḍī, culminând cu apropierea de Īśvara și experiența „fericirii eterne”.

BKS Iyengar :

-       În timpul vieții de zi cu zi, consumăm energie din sistemul simpatic (asociat cu energia solară), ceea ce duce la epuizare. Posturile inversate schimbă sensul presiunii gravitaționale și activează energia lunară (sistemul nervos parasimpatic), permițând corpului să se încarce și să se calmeze.

-       În celebra „Light on Yoga” spune așa: „Capul este sediul calităților sattvice, care guvernează discernământul; trunchiul este sediul calităților rājasice, care guvernează pasiunea, emoțiile și acțiunile; iar zona de sub diafragmă este sediul calităților tāmasice, care guvernează plăcerile senzoriale – precum delectarea cu mâncare și băutură, ori senzațiile intense și plăcerile legate de sex.

Practica regulată a posturii Śīrṣāsana favorizează circulația sângelui pur și sănătos prin celulele cerebrale.

-       (nota mea: ceea ce spune Iyengar aici poate fi extins și la semi inversiunile  în care ținem capul în jos)

Swami Satyananda Saraswati, fondatorul celebrei școli de yoga din Bihar, în cartea sa „Asana Pranayama Mudra Bandha”, spune că: inversiunile schimbă nu doar efectul gravitației asupra corpului, ci și tiparele noastre obișnuite de funcționare.

Corpul își schimbă orientarea, iar la nivel emoțional și psihic inversiunea poate crea o perspectivă nouă asupra unor tipare vechi.

În tradiția yoga, inversiunile sunt considerate revitalizante și sunt asociate cu o mai bună concentrare și cu aprofundarea meditației. Ele sunt legate și de ideea transmutării energiei sexuale și a trezirii conștiinței.

Dar Satyananda precizează că o inversiune, practicată singură, nu este suficientă pentru trezirea Kundalini. Mai degrabă, ea pregătește corpul și mintea pentru practici mai profunde.

Practica de asane este o practică fizică și ca orice practică fizică, necesită un pic de atenție. Inversiunile sunt printre cele mai complexe tehnici posturale, de aceea necesită chiar un pic de atenție în plus:

Contraindicații

Hipertensiune netratată sau probleme cu inima.

Afectiuni oculare (glaucom, dezlipire de retină) sau infecții la ureche/sinusuri.

Probleme severe la gât (hernii cervicale, spondiloză avansată).

Risc de AVC sau anevrisme.

Precauții

La menstruație: Evită inversiunile intense care ridică bazinul (mergi doar pe varianta lejeră cu picioarele pe perete).

În sarcină: Fără inversiuni grele dacă nu le făceai deja dinainte; ligamentele sunt mai moi și ești mai predispusă la dezechilibru.

Reflux / Hernie hiatală: Practică doar pe stomacul gol.

Migrene active: Presiunea sangvină crescută în cap poate accentua durerea.

Regulile de aur

Nu mânca minim 3 ore înainte de practică.

Încălzire bună înainte. Unele școli recomanda cel puțin ½ oră practică de asane înainte de inversiunile mari.

Protejează gâtul: Greutatea stă pe umeri și brațe, niciodată pe cervicală. Pune o pătură pliată în 8 dedesubt.

Ieși încet: Dupā ce cobori, stai câteva secunde la sol înainte să te ridici în picioare, ca să nu amețești.

Începe simplu: Picioarele sprijinite pe perete (Viparita Karani pasivă) este cea mai sigură variantă.

Durata de execuție: se începe cu 2-3 respirații și durata crește treptat, în progresie lentă.

Mai importantă însă decât tehnicalitățile, istoria, încadrările, și chiar explicațiile energetice, mi se pare întrebarea:

Când intrăm astăzi într-o inversiune, ce inversăm de fapt? Corpul? Respirația? Atenția?

Sau direcția în care suntem obișnuiți să trăim?

Bibliografie:

Dattātreyayogaśāstra (în Three Classical Yogic Texts, trad. Swami Vishnuswaroop)

Haṭha Yoga Pradīpikā (Yogi Swatmarama, Adelphi Press)

Śiva Saṃhitā (trad. James Mallinson)

Gheraṇḍa Saṃhitā (trad. James Mallinson)

Yoga Makaranda: The Nectar of Yoga (Tirumalai Krishnamacharya) - 1934

Light on Yoga: Yoga Dīpikā (B. K. S. Iyengar) - 1966

Asana Pranayama Mudra Bandha (Swami Satyananda Saraswati)- 1969

Roots of Yoga (ed. și trad. James Mallinson & Mark Singleton, Penguin Classics) - 2017 (Antologie modernă/compilație de texte tradiționale de yoga)

Sursa imaginilor

Fotografiile îi reprezintă pe Krishnamacharya și Iyengar în diferite asane inverse

Desenele clasice:

Jogapradipika, Ramanandi Jayatarama

Śrītattvanidhi, "The Illustrious Treasure of Realities"), Krishnaraja Woḍeyar III