Utthita Hasta Padangustasana

Când am început să practic yoga nu atingeam cu mâinile degetele de la picioare în nicio poziție.

Cu timpul dar mai ales cu exercițiul, flexibilitatea a crescut mult.

Dar sunt destule posturi care au rămas provocatoare.

Să fie clar – nu orice asană este pentru orice yoghin.

Nu cred că voi fi vreodată capabilă de orice contorsiune complicată, și nici nu ar fi necesar și nici nu îmi propun.

Forțarea poate fi foarte dăunătoare și am simțit adesea pe pielea mea.

E foarte important:

-        să ne încălzim bine de fiecare dată

-       să ne evaluăm corect capabilitățile și să nu ne forțăm aiurea spre posturi care nu ni se potrivesc (încă)

-       să abordăm gradual posturile pe care le considerăm fezabile pentru noi, dar unde mai avem nevoie de lucru.

Eu sunt mai degrabă precaută și în practica personală dar mai ales în clasele pe care le predau.Pe de o parte am experimentat pe propria piele mici accidentări, din fericire, fără urmări grave – mai degrabă întinderi. 

Nu aș vrea în nici un chip să provoc și cursanților mei asemenea evenimente.

Pe de altă parte, yoga implică și străduință, și autodepășire, dar și o oarecare modestie. 

Chiar definiția asanei, care se presupune că ar trebui să fie stabilă și plăcută, cere acest echilibru, între efort și abandon – acceptarea limitelor.

E mai importantă atitudinea cu care practici decât complexitatea posturii, iar chinuiala ar însemna nerespectarea gravă  chiar a primii legi din yoga: ahimsa (să nu faci rău).

Acestea fiind spuse, chiar dacă am o mare preferință pentru posturile tradiționale, posturi străvechi, „șezânde” și care invită la meditație, îmi place să introduc în practica mea personală și posturi mai provocatoare din yoga modernă.

Vreau să împărtășesc aici experiențele mele cu Utthita Hasta Padangustasana, postură pe care am considerat-o multă vreme de neatins pentru mine.

Încă nu îmi este accesibilă în forma ei ideală, dar am ajuns să o practic cu mare plăcere folosind un mic cordon ca și extensie a brațului.

Împărtășesc cu voi pașii pe care i-am urmat pentru a ajunge aici. Acești pași cred eu că sunt destul de general valabili pentru orice altă postură.

-       antrenarea echilibrului. Unii cursanți încep practica deja dotați cu un foarte bun simț al echilibrului. Nu a fost și cazul meu. Eu a trebuit să practic mult, zilnic, până am reușit să aduc această componentă în viața mea. Da, nu este vorba doar despre practica de yoga, ci despre viața de zi cu zi. Și de fiecare dată când fac pauze – primul loc unde se simte, este echilibrul în posturi. Totodată, cel mai mic dezechilibru din viața mea se va reflecta imediat în practica de asane. 

-       flexibilizarea articulațiilor, a musculaturii și ligamentelor – în acest caz particular, vorbim despre articulația șoldului și mușchii aductori. Pentru aceasta sunt utile posturi ca: Upavesasana, Skandasana, Anantasana, Ardha Chandrasana.

-        Ar putea ajuta și practicarea variantei cu piciorul ridicat în față.

-       separarea celor două componente ale asanei:

§  ne concentrăm mai întâi pe componenta posturală:

·      exersăm cu piciorul sprijinit pe masă sau pe pervaz

·      practicăm cu spatele lipit de un perete

·      apoi cu mâna pe un suport

§  abia după ce corpul s-a obișnuit cu postura, începem să exersăm și componenta de echilibru. Creăm astfel spațiu pentru deschidere, pentru destindere și scutim sistemul nostru nervos de foarte multă tensiune ne-necesară.

-       adaptarea posturii și folosirea unor mici artificii ajutătoare – în cazul meu, folosesc un mic cordon. 

Dacă vă întrebați de ce am nevoie de asta, având în vedere că o postură ca Anantasana ( care este doar o translatare în alt plan a posturii noastre de azi) îmi este foarte confortabilă fără extensie, vă răspund: din motive de biomecanică.

-        În Anantasana, tot corpul este sprijinit pe sol, nu avem nevoie să stabilizăm echilibrul vertical. Echilibrul cere foarte mult efort din partea picioarelor și chiar din partea coloanei, poate ați observat și la alte posturi de echilibru.

-       Greutatea piciorului ridicat se descarcă pe podea, nu suprasolicită mușchii ce stabilizează bazinul.

Toți pașii de mai sus sunt importanți și vă recomand să îi parcurgeți și voi. Mai ales, nu uitați: încălzirea este FOARTE IMPORTANTĂ!

Beneficii: fortificarea picioarelor, flexibilizarea șoldurilor și a mușchilor aductori, tonifică abdomenul și spatele, deschide pieptul și ajută la o postură corectă

Contraindicații și precauții:

-       Hipertensiune și afecțiuni cardiace – se va practica cu sprijin și se evită menținerea prelungită

-       Sarcină, mai ales în etapele mai avansate

-       Afecțiuni sau sensibilitate la nivelul șoldurilor și genunchilor

-       Amețeli sau probleme cu echilibrul