(Acest articol continuă seria despre Ashtanga Yoga, Yama și Niyama. Găsești aici prima parte a articolului)
Ahimsa, sau non violența, înseamnă, conform comentariului străvechi al lui Vyasa la Yoga Sutra, ca „în nici un fel și în nici un moment să nu dorești răul vreunei ființe vii”.
Prezentă în toate tradițiile spirituale, Ahimsa este cea dintâi și cea mai importantă regulă din yoga, toate celelalte fiindu-i subordonate, fiind îndeplinite doar spre CLARIFICAREA necesară pentru corecta aplicare a non violenței.
Înainte de a continua, găsesc util a explica puțin aici comentariul la sutra 2.31, pe care am citat-o în prima parte a articolului.
Când yamas sunt „atotcuprinzătoare, nelimitate de specie, loc, timp sau împrejurări, ele constituie Marele Legământ (mahāvrata).”
Această sutră arată excepțiile de la regula non violenței acceptate în societatea indiană. Specia ar fi mai degrabă casta sau profesia. De exemplu pescarii erau scutiți de la această regulă atunci când, practicându-și meseria, omorau peștii.
Pentru excepțiile de loc și de timp, comentariul lui Vyasa dă exemplele „Nu voi ucide într-un loc sacru”, respectiv „Nu voi ucide în a paisprezecea zi sau în altă zi sacră”.
Excepția de împrejurare se referă la „uciderea animalelor doar ca ofrandă pentru zei și nu altfel”. Sau la faptul că războinicii aveau permisiunea de a ucide oameni dar doar pe câmpul de luptă”.
Aspirantul yoghin însă, Patanjali consideră că ar fi potrivit să tindă spre a depăși toate aceste circumstanțe și a își asuma „Marele Legământ” de a nu face rău indiferent de condiții. Pentru aceasta este însă necesară o înțelegere superioară a ceea ce se află la rădăcina patimilor (vitarka); această înțelegere are ca urmare eliminarea cauzelor și dizolvarea lor și în acest scop sunt practicate celelalte yama și niyama.
Yamas, regulile de conduită sau abținerile, cea dintâi ramură a disciplinei yoghine, sunt norme etice care invită la abținerea de la patimi: violența, minciuna, furtul, comportament sexual necontrolat, agonisirea excesivă. Acestea sunt considerate generatoare de karma negativă și sunt obstacole în calea evoluției spirituale.
Conform Yoga Darshana - The Sutras of Patanjali with the Bhashya of Vyasa tradusă de Ganganath, vitarka, patimile, sunt translatate minunat ca și „the questionables”, invitând la introspecție, în vederea clarificării.
Să revenim la ahimsa. „A” înseamnă aici negare, iar „himsa”, vătămare sau violență. Ce este așadar violența?
Patanjali, în sutra 2.34, mult mai amplă decât majoritatea sutrelor sale, având 15 cuvinte, explică ce înțelege prin violența și ne oferă și calea de a ieși din cercul vicios.
„Patimile, precum violența, făptuite, poruncite ori încuviințate, pornite din lăcomie, mânie și rătăcire, fie slabe, mijlocii sau puternice au drept roade durerea și ignoranța fără sfârșit; de aceea este necesară întoarcerea gândurilor spre cele contrare.”
Violența este așadar de trei feluri:
- Făptuită direct
- Cauzată indirect (poruncită, comisionată)
- Încurajată sau permisă prin indiferență.
Iar cauzele ei sunt:
- Dorința de posesiuni, inclusiv carnea și pielea animalelor
- Mânia – a îl vedea pe celălalt ca pe un inamic
- Rătăcirea – înțelegerea greșită. Exemplul dar de Vyasa aici este credința că sacrificarea rituală a animalelor va avea rezultate benefice.
După intensitate, violența este din nou de 3 feluri:
- Slabă
- Moderată
- Puternică
Avem așadar (cel puțin ) 27 de forme ale violenței. Cel puțin, pentru că Vyasa merge mai departe cu clasificarea, dar noi ne vom opri aici.
Voi adăuga însă continuarea comentariului „violența devine astfel de nenumărate feluri, pentru că ființele vii sunt ne-numărate. Aceeași clasificare se aplică tuturor patimilor”.
Patimile sunt generatoare de suferință (prin karma) și perpetuează ignoranța.
Aproape mai importantă decât clasificarea și explicarea efectelor mi se pare metoda propusă pentru a opri ciclul răului: „ întoarcerea gândurilor spre cele contrare”.
O să aduc aici, pentru clarificare, o interpretare a acestei sutre 2.34 dată de T.K.V Desikachar, fiul lui Krishnamacharya, în cartea „The Heart of Yoga”.
„Dorința bruscă de a acționa agresiv, de a încuraja sau aproba acțiunea agresivă poate fi reținută prin reflectarea asupra consecințelor vătămătoare.
Adesea aceste acțiuni sunt rezultatul instinctelor inferioare, cum ar fi furia, dorința de posesiuni sau judecata tulbure.
Indiferent dacă aceste acțiuni sunt minore, moderate sau majore, reflecția asupra lor într-o atmosferă și atitudine potrivită, poate opri dorința noastră de a acționa astfel”.
Bhagavadgītā merge mai departe cu clasificarea, considerând că normele etice sunt de considerat și aplicat pe 3 nivele – corp, cuvânt și minte.
„17.14. Adorarea zeilor, a Brahminilor, a învățătorilor și a înțelepților, curăția sufletească, cinstea, castitatea, nevătămarea – se numește asceza trupului.
17.15. Cuvântul care nu tulbură, adevărat, plăcut și prietenos, recitarea Vedelor – se numește asceza cuvântului.
17.16. Seninătatea minții, blândețea, tăcerea, stăpânirea de sine, curăția inimii – se numește asceza minții.
17.17. Acestei întreite asceze, săvârșită cu credință neîntrecută de oamenii care practică yoga, fără a dori fructul acțiunii lor, i se spune că ține de sattva.”
Vătămarea nu se produce așadar doar prin acțiune, ci și prin inacțiune, iar ea nu se limitează doar la violența corporală ci și la cea cauzată prin cuvinte și gânduri.
Această clasificare pornește de la faptul că rădăcina cuvântului este în gând, iar rădăcina acțiunii în cuvinte. Acesta este motivul pentru care noi, la finalul orei de yoga, ducem mâinile împreunate la frunte, la buze și la inimă.
Textul ne oferă un alt instrument prețios: practica fără atașare de rezultate.
Acesta este motivul pentru care noi oferim meritele și beneficiile practicii tuturor ființelor vii.
Deși nu sunt neapărat mare admiratoare a lui B.K.S.Iyengar, cumnatul și poate cel mai strălucit/ renumit elev al aceluiași Krishnamacharya, am găsit în cartea lui, Light on Yoga, o interpretare foarte frumoasă, pe care o traduc și redau mai jos.
Chiar dacă este mai lungă, vă recomand să vă luați cele câteva minute pentru a o citi cu atenție. Și poate veți observa, ca și mine, cât de sincronă este perspectiva yoghină cu cea creștină.
„Ahimsa este mai mult decât comanda negativă de a nu ucide, având un înțeles pozitiv mult mai larg: iubirea. Această iubire îmbrățișează întreaga creație, noi toți fiind copiii aceluiași tată, Dumnezeu. Yoginul crede că a ucide sau a distruge un obiect sau o ființă este o insultă adusă creatorului. Oamenii ucid fie pentru hrană fie pentru a se proteja de pericol.
Dar doar pentru că cineva este vegetarian, nu înseamnă neapărat că nu are un temperament violent sau că este yoghin. Violența este o stare care ține de minte și nu de dietă. Ea rezidă în mintea omului și nu în instrumentele pe care le are în mână. Cineva poate folosi un cuțit pentru a tăia un fruct sau pentru a înjunghia un inamic.
Oamenii recurg la violență pentru a își proteja interesele, trupurile proprii sau ale celor dragi, proprietatea sau demnitatea. Dar omul nu trebuie să se bazeze doar pe sine însuși pentru a se apăra. (...) Omul trebuie să se bazeze pe Dumnezeu, care este sursa puterii. Atunci frica de rău va dispărea.
Violența provine din frică, slăbiciune, ignoranță și incapacitatea de a sta în liniște. Pentru a o depăși este necesară eliberarea de frică. Pentru a dobândi această libertate, se cere o schimbare a modului în care privim viața și o reorientare a minții. Tendința spre violență va scădea atunci când omul va învăța să își susțină credința pe realitate și investigare și nu pe ignoranță și presupuneri.
Yoginul știe că orice creatură are același drept la existență ca el însuși. Știe că e născut ca să îi ajute pe ceilalți și privește cu iubire spre întreaga creație.(...)
Pentru un rău făcut de alții, omul cere justiție, iar pentru un rău făcut de sine însuși, cere iertare și îndurare.
Yoghinul pe de altă parte, crede că pentru un rău făcut de el, trebuie să se facă dreptate, dar va ierta un rău făcut de altul.(...)
Yoghinul se opune răului, dar nu rău-făcătorului. Recomandă căință iar nu pedeapsă.(...)
Împreună cu ahimsa merg mână în mână abhaya (libertatea față de frică) și akrodha (libertatea față de mânie).
Libertatea față de frică este accesibilă doar celor care duc o viață pură. Yoghinul nu se teme de nimeni și nimeni nu are a se teme de yoghin, pentru că el este purificat de introspecție.
Frica are un efect paralizant. Omul se teme pentru viitor, se teme de necunoscut și de ceea ce nu vede. Se teme că își va pierde mijloacele de existență, sănătatea sau reputația. Dar cea mai mare frică este frica de moarte.
Yoghinul știe că el nu este una cu corpul său, care este doar adăpostul temporar al spiritului. Vede toate ființele în Sinele Suprem și Sinele Suprem în toate ființele și astfel frica dispare.
Chiar dacă trupul este supus bolii, vârstei, decăderii și morții, spiritul nu este atins. (...) Yoghinul și-a dedicat mintea, rațiunea și întreaga viață Domnului. De ce s-ar mai putea teme? ”
În continuare, Iyengar arată că sunt două tipuri de furie, una care blochează și cealaltă care conduce la creștere spirituală. Rădăcina primului tip de furie este în mândrie, care afectează rațiunea. Yoghinul pe de altă parte, spune Iyengar, este mai degrabă furios pe sine însuși atunci când nu reușește să acționeze înțelept.
Eu nu sunt neapărat de acord cu ultimul enunț, dar desigur toate acestea depind într-o oarecare măsură și de structura personală. Ceea ce spune Iyengar este valabil într-o primă fază, dar cu timpul, abordând cu înțelegere și compasiune greșelile altora, yoghinul învață și compasiunea de sine și aceeași blândețe o revarsă și asupra sa. Fără a zăbovi în greșeală, nici în vină, conștientizează căderea, se ridică și merge mai departe.
Despre aspecte mai concrete, în partea a doua. Până atunci, ca întotdeauna, vă invit la dialog, dar mai ales la contemplare.
Vă propun un exercițiu de atenție și introspecție, în săptămâna care urmează după ce citiți articolul: să observăm și poate să și notăm și să discutăm împreună gândurile, cuvintele, faptele agresive pe care le facem.
Să reflectăm, cu neutralitate și evitând să ne scufundăm în vină, la ceea ce ne conduce acolo si să ne întrebăm dacă și cum am fi putut să evităm.
Continuarea aici.
Referințe
Yoga Darshana - The Sutras of Patanjali with the Bhashya of Vyasa Translated by Ganganatha Jha
Bhagavad-Gita în traducerea lui Sergiu Al-George
Yoga Sutra de Patanjali, traducerea lui Constantin Făgețan, comentată de Gheorghe Jurj
The Heart of Yoga – de T.K.V Desikachar
Light on Yoga – de B.K.S.Iyengar
Imaginea: Sculptură reprezentând principiul "ahimsā paramo dharma" – „ahimsa, cea mai înaltă virtute”
(Fotografie realizată la :Ahinsa Sthal Temple, Delhi)
Sursa: https://thereaderwiki.com/en/Ahimsa_in_Jainism