- din tara in care numarul de cazuri de Covid a scazut la jumatate in doua saptamani
Scurta povestire 1
Azi dimineata, in drumul spre trebusoara mea, cu ochii dupa culorile diminetii si cu un concert de Vivaldi in urechi.
Trec de podul cu unul din cele mai frumoase view-uri din drumul meu, ajung in dreptul liceului de pe Morsestraat (Strada lui Morse, cum ar veni, din cartierul oamenilor de stiinta).
Si la venire si la plecare, in fata portii vegheaza un profesor cred ca de sport, sau o fi directorul, ori ambele, habar nu am. Bate palma cu unii dintre elevii mai mari, ii mai ciufuleste parinteste pe cei mai mici, schimba o vorba, nice & friendly, asa.
Azi il vad clatinand din cap, in timp ce un elev traversa la vreo 7 m de trecerea de pietoni, pe spatiul pentru masinile care vor sa coteasca. Circulatia era super lejera, nu trecea nici o masina stanga/ dreapta, de ce nu?, as fi zis si eu.
A urmat o discutie amicala, omul i-a explicat pustiului ce avea el de explicat, pustiul a fost de acord si a dat sa se indrepte spre scoala.
Profesorul a clatinat din nou din cap, la fel de prieteneste.
Pustiul a mai incercat una alta, profesorul dadea din cap ca da, zambea, dar cum facea baiatul un pas, clatina iar capul stanga dreapta, fara ca zambetul sa dispara.
Pana la urma pustiul/ tanarul (cam 17 ani) da sa se intoarca pe unde a venit, in ideea sa revina inapoi pe trecerea de pietoni.
Nee, nee, nee. Te duci mata pe trecerea de pietoni si tot pe acolo te intorci. Asa s-a intamplat, pana la urma.
Am mai vazut niste scene faine cu profesorul cu pricina, in fata liceului, e un personaj.
👍
Scurta povestire 2
Alta dimineata, alte culori, alta muzica, acelasi traseu, astept sa traversez la trecerea de pietoni. Se pune verde pentru masini, astept sa treaca sirul de masini. Prima masina din sir, nimic, sta pe loc. Ma uit, un mini van in care soferul statea impasibil si relaxat. In spatele lui, vreo 10 masini. Ora cam 8 dimineata, cred ca se duceau la job. Dupa vreun minut abia, un mic claxon timid din spate, ca un semn de intrebare. Soferul, nimic, calm, senin... Eu, curioasa, il intreb prin semne care e treaba. Si omul zambeste si imi arata ca strada din fata, unde urma el sa ajunga dupa traversarea intersectiei, era inca ocupata de alte masini. Intersectia era complet libera dar omul nu avea de gand sa fie el cel care o blocheaza. Nici nu stiu ce m-a surprins mai mult, ca nu a mai claxonat nimeni in spatele lui, increderea cumva a celor din spate, care nu prea aveau cum sa vada ce vedea el - ca totul e ok, sau consideratia lui fata de situatie. Sau poate doar calmul impecabil a momentului.
Scurta povestire 3
Eu cu cel mai mic baby “al meu” de manuta (trei zile pe saptamana, cand nu fac / invat/ tin clase de yoga, sunt cea mai tare Mary Poppins din Haga), desigur tot la o trecere de pietoni. Nu trece nici o masina, dar noi tocmai invatam culorile si semaforul, asa ca asteptam, rabdatori. Din spate se apropie cineva, un muncitor dupa salopeta si casca, si da sa traverseze (cum spuneam, nici o masina si o straduta ingusta). Ne vede, evalueaza situatia, isi trage repede piciorul inapoi de pe zebra si se opreste langa noi. Imi zambeste si in timp ce traversam impreuna la culoarea verde, un minut mai incolo, isi cere scuze ca era sa traverseze pe rosu si ce ar fi zis baby...
Ma gandesc sa fac un experiment de o luna, sa iau un holy pause, un moment de constienta, la fiecare semafor de-asta pe care il “suntez” de obicei. O clipa de recunostinta, poate sa ma intreb unde si de ce ma grabesc. Va tin la curent.
Asa, si acum cu Covidul.
In Olanda nu s-a purtat masca pana acum o luna. Singura exceptie, de la 1 iulie s-a impus purtarea mastii in mijloacele de transport.
Acum o luna, a venit primul ministru (barbatul acela dragut care vine la serviciu pe bicicleta si a luat mopul si si-a sters singur cafeaua pe care o rasturnase pe jos) si a zis “bai, hai, gata, e nasoala, recomandam sa purtati masca in spatiile inchise”.
Pana atunci purtau masca maxim 5% din cumparatori in supermarket, straini in general.
A doua zi, estimez ochiometric ca vreo 50% au inceput sa poarte masca.
Dupa inca 2 zile revine, la presiunea unora si altora am inteles: “recomandam insistent sa purtati masca in spatiile inchise”.
A doua zi, vreo 80% purtau masca.
Acum doua saptamani, gata, vine din nou, inchide restaurantele, muzeele, si masca devine aproape obligatorie.
Adica ar fi obligatorie daca ar exista lege ca sa permita sa fie obligatorie, care lege inca nu exista. Deci cine nu vrea si nu vrea, nu poarta.
Dar eu as zice ca vreo 98% poarta. Nu pe gura, nu sub nas, nu pe urechi. Cei care nu poarta, nu poarta, treaba lor de ce, nu ii intreaba nimeni de vorba, nu ii scoate nimeni afara din magazin, ba chiar sunt si 1-2-3 vanzatori prin supermaket care nu poarta.
Dar marea majoritate au inceput sa poarte de pe o zi pe alta, cand le-a zis omul ala “hai, gata cu free Willy, recomandam insistent, purtati masca aia si mai vedem”.
Eu ma duc mereu cu drag acasa si sunt si lucruri faine acolo si oameni faini si ma straduiesc sa nu alunec in denigrarea neamului si tarisoarei.
Dar nu pot sa nu ma intreb, cu oleaca de naduf, cum o fi sa ai asa incredere, ca natie, in primul tau ministru?
Comments