(Tema claselor din săptămâna 2-9 octombrie 2022)
Versetul 46 din capitolul 2 este unul din cele mai citate versete din Yoga Sutra lui Patanjali, biblia yoghinului de azi.
Nu se știe exact cât de veche este Yoga Sutra - cei care îl studiază îl plasează oriunde între anii 500 î.e.n. și 400 e.n, dar este cu siguranță recomandat de toate școlile de instructori de yoga din zilele noastre.
Yoga Sutra este o colecție de 195 (sau 196) de sutre: versete foarte scurte, în care învățătura este comprimată extrem pentru a permite memorarea și transmitereal orală.
Versul 46 definește postura de yoga:
Sthira Sukham Asanam / Asana [este] stabilă și plăcută.
Pagina dedicată sutrei Sthira Sukham Asanam dintr-un manuscris istoric al cărții Yoga Darshana.
Yoga Darshana este un text ce constă din Yoga Sutra lui Patanjali comentată de Bhasya (numit și Vyasa).
Sutra este subliniată cu roșu și este înconjurată de comentarii.
Manuscrisul este plasat undeva între secolele 2 si 4 e.n.
Sthira स्थिर s-ar traduce prin stabilitate, fermitate, soliditate, nemișcare, calitatea de a fi neschimbător.
Sukha सुख este compus din
Su – care înseamnă bun, plăcut, ușor, care aduce bucurie, flexibil, deschis
Kha – înseamnă spațiu, dar mai specific poate să se refere la orificiul din centrul roții, destinat axului.
În scripturile timpurii, „sukha” este folosit în contrast cu „preya” (प्रेय), adică o plăcere trecătoare, în timp ce plăcerea lui „sukha” este o stare autentică de fericire care este de durată.
În buddhism sukha este opus lui duḥkha (tradus ca „suferință”, „lipsa satisfacției”)
În Rig Veda sukha se referă la „a se mișca cu ușurință” (aplicat, de exemplu, la carele de luptă).
În cartea Anatomia Yoga, de Leslie Kaminoff și Amy Matthews, Kaminoff, un mare profesor de yoga și anatomie pe care îl plac tare mult, pornește de la nivelul celulei pentru a explica termenii de sthira și sukha.
„Într-o celulă, ca și în toate toate ființele vii, principiul care echilibrează permeabilitatea este stabilitatea. [...]
Toate ființele pentru a trăi trebuie să echilibreze limitarea și permeabilitatea, rigiditatea și plasticitatea, persistența și adaptabilitatea, spațiul și granițele care îl conțin. Acesta este modul în care viața evită distrugerea prin înfometare sau toxicitate și prin implozie sau explozie.
Structurile create de om prezintă, de asemenea, un echilibru între sthira și sukha. De exemplu, un pod suspendat este suficient de flexibil pentru a supraviețui vântului și cutremurelor, dar suficient de stabil pentru a-și susține suprafețele portante.”
Patanjali se referă la trăsăturile asanei: postura de yoga trebuie să fie stabilă. Yoghinul trebuie să fie ferm și să aibă o fundație solidă. Aceasta presupune conectare la corp, propriocepție (capacitatea de a simți corect cam pe unde sunt și ce fac părțile corpului nostru). Un alt aspect al sthira este și conectarea la pământul care ne susține în postură. Dar și la elementul pământ.
Această stabilitate însă e de dorit să se atingă fără încrâncenare: atitudinea interioară este de bucurie, corpul exultă în practică. Durerea nu își are locul în practica de yoga. Postura este (sau devine cu timpul) o „așezare” firească, naturală.
Principiul de bază pe care e bine să îl avem mereu în minte la începutul practicii este așadar balansarea străduinței cu relaxarea.
Cum ar zice englezul, „effortless effort”.
Pe de o parte păstrăm vie tendința de a evolua în practica noastră și ne străduim continuu spre îmbunătățirea tehnicii de execuție.
Pe de alta, ne reamintim mereu că practica nu este nici o luptă, nici o competiție.
„Yoghinul nu se luptă cu sine (și nici cu ceilalți, aș adăuga eu) , ci se împacă cu sine”, cum spune Gheorghe Jurj în comentariul său la Yoga Sutra (ediția pe care o am eu este tradusă de Constantin Făgețan și comentată de Gheorghe Jurj, publicată de Editura „Documente spirituale”).
Reprezentare a lui Buddha în postură de meditație, la Gal Vihara ( Uttararama), un templu săpat în stâncă în vechiul oras Polonnaruwa din Sri Lanka.
Venim pe covorașul de yoga cu intenția de a ne depăși propriile limitări, dar mai ales pentru a crea un spațiu interior de deschidere și contemplare.
Pentru că versul următor din Yoga Sutra, 2.47, spune așa:
„Prin relaxarea efortului, meditând asupra celui nesfârșit.”
Pe parcursul practicii, vom observa că starea de pace interioară vine adesea din chiar acceptarea limitărilor pe care nu le putem depăși.
Echilibrarea celor două noțiuni aparent opuse, dar care se susțin una pe cealaltă, ne protejează de mai multe posibile abateri de la cale (sau neînțelegeri):
- Comoditatea. Un anumit nivel de străduință și perseverență este necesar
- Uitarea compasiunii. Vorbim de lipsa de compasiune pentru alții, cu care putem intra în competiție fără să ne dăm seama – ceea ce poate veni la pachet și cu un pic de aroganță. Dar mai ales de compasiunea pentru noi înșine. Nu e de dorit nici să ne rănim fizic în timpul practicii dar nici să ne întristăm pentru că unele posturi ne reușesc mai greu sau deloc.
Eu personal am o mulțime de posturi care îmi sunt inaccesibile și nu cunosc pe nimeni care să execute toate posturile perfect. Mi se pare important mai degrabă să descoperim posturile care sunt bune pentru noi – și vă garantez că în practică le veți găsi.
Unele posturi le veți simți ca fiind ale voastre de la prima execuție, iar pe altele veți ști că e util să le cultivați, să le repetați până vă ies.
- Graba. Practica yoga vine cu beneficii imense. Dar e bine să nu uităm că ziua în care plantăm sămânța nu este ziua în care mâncăm roadele. Echilibrarea celor două polarități, sthira și sukha, ne ajută să ne dozăm efortul dar și așteptările.
Vă invit să echilibrăm împreună în practica noastră cele două concepte. Aștept cu interes impresiile din practică și comentariile voastre pe această temă.