Prana intră în corpul fizic și acolo circulă, conform tradiției medicale, filosofice și spirituale hinduse, prin canale energetice, denumite nadi. Acestea sunt menționate în mai multe Upanishade, unele vechi de peste 2500 de ani - dar putem presupune rezonabil că acest concept este mult mai vechi.
Nadis corespund meridianelor din medicina tradițională chineză. Spre deosebire de meridiane, însă, care sunt structurate în jurul organelor corpului fizic și a principiilor Yin și Yang, nadis sunt văzute mai degrabă prin prisma funcționalității. Ambele însă sunt canale, căi de circulație pentru prana /qi.
Conform modelului celor 5 koshas, învelișurile ființei, avem nadis ale corpului fizic (sistemul circulator de exemplu), nadis ale corpului pranic dar și nadis ale corpului așa numit al beatitudinii sau cauzal (anandamayakosha).
În general în yoga ne referim la nadis-urile corpului pranic.
Chakrele fac și ele parte din acest sistem energetic, ele pot fi văzute ca și centre de concentrare și distribuție a energiei. Ca și nadis, chakrele au și ele corespondent în koshas dar și în cele cinci elemente, după cum se va vedea în tabelul de mai jos. Pe de o parte:
- în planul fizic, grosier – chakrele se suprapun pe harta corpului peste zone anatomice cu anumite funcții concrete
- în plan energetic – (din nou, acesta este planul care este adresat cel mai adesea în hatha yoga) chakrele sunt concentratoare de prana ce susțin procese fizice/mentale/emoționale sau fenomene legate de evoluția spirituală
- în planul mental (al gândurilor și emoțiilor) – echilibrul sau dezechilibrul la nivelul unei chakre se reflectă într-un anume tipar mental, atitudini dominante, stări de spirit, mod de funcționare
De asemenea, există o corespondență subtilă între koshas și chakre la alt nivel, în sensul în care putem percepe cum o chakra susține o kosha, mai mult decât pe celelalte.
Mahabharata propune un model foarte simplu, cu 10 canale izvorând din inimă, purtând esența nutritivă în lateral, în jos și în sus.
Alte texte (Prasna Upanishad, Katha Upanishad) descriu un model cu 101 de nadis principale, care pornesc din inimă și care la rândul lor radiază în alte câte 100 nadika și așa mai departe.
Una din cele mai vechi referiri la Nadis o avem in Prasna Upanishad, datată aproximativ acum 2500 de ani:
3.6 „În inimă se află chiar Jivātma.
Aici se ridică o sută unu nāḍi. Pentru fiecare dintre aceste nāḍi există o sută de nāḍikā. Pentru fiecare dintre nadika mai sunt mii. Prin acestea circula Vyâna.”
3.7 „Prin una dintre acestea, Udâna ne conduce în sus în virtutea faptelor bune către lumile bune, prin păcat către lumile păcătoase, prin ambele către lumile oamenilor”.
(Jivatma este sufletul, “semnătura” ființei, a obiectului însuflețit; mai precis, manifestarea percepută a lui Atman în obiectul viu. Despre Vyana și Udana vom vorbi mai târziu).
Alte texte sacre la fel de reputate menționează că există peste 72000 de nadis, ce conectează chakra coroanei cu chakra rădăcină – acesta este un model mai răspândit astăzi.
Altele, cum ar fi Shiva Samhita, indică 350000 de nadis.
Avem în imagine o hartă modernă a sistemului de nadis, care descrie traseele celor mai importante dintre foarte numeroasele nadis.
Sursa acestei hărți: o prelegere foarte bună a doamnei Geetha M Kanthasamy de la The Yogic Lens, “The Five Pranas that fuels functional systems of body ( Prana - Apana - Samana - Vyana - Udana )”https://youtu.be/iOd0MVzo9-Y
Unele modele descriu cele două nadis principale ca pe două canale paralele între ele, de o parte și de alta a coloanei vertbrale – vezi primele două imagini de mai jos. Altele sugereaza o împletire în spirală, canalele intersectându-se și schimbând sensul în fiecare centru energetic, ca în imaginea a treia.
Prima imagine este fotografia unui manuscris tantric indian.
A doua imagine este o fotografie a unei reprezentări a chakrelor și nadis-urilor din India, probabil de la jumătatea secolului 19
Ultima imagine este o reprezentare a corpului subtil, ce provine din Nepal – secolul 17 sau 18.
Toate cele 3 ilustrații au ca sursă internetul și din cercetările mele, sunt publice și scutite de drepturi de autor, provenind din țări unde dacă autorul este decedat de peste 100 ani, legea prevede această scutire. Îmi doresc și sunt în căutarea unei librării mai bine documentată de ilustrații vechi, dar deocamdată mă mulțumesc cu ce am și public aici fotografiile, pentru că o imagine face mai mult decât 1000 de cuvinte.
Despre modelele aparent diferite descrise în diverse surse, acestea pot părea confuzante, dar la o privire mai atentă și mai deschisă, contradicția nu este semnificativă.
Pe de o parte, să ne amintim că sursa informației în sine nu este observarea directă, cu ochii și înțelegerea de suprafață.
Am citit undeva o teorie potrivit căreia medicina europeană a evoluat studiind cadavre, de aceea în vest conceptul de energie vitală este mai puțin (spre deloc) adresat.
În India însă, și în întreg Orientul de fapt, înțelegerea naturii în general și a mecanismelor corpului în special este mult mai complexă și mai rafinată, bazată pe contemplare, meditație, revelație, inspirație din surse care merg dincolo de dimensiunile materiei, dincolo ce mijloacele de percepție ale profanului. Și așa cum spuneam la început, această înțelegere merge dincolo de ceea ce vedem cu ochii.
Ceea ce este revelat subtil trebuie apoi tradus în cuvinte și transpus în modele. Faptul că unii yoghini au perceput de 1000 de ori câte 100 ori 101 canale de energie, iar alții 350000 sau 72000 nu mi se pare neapărat contradictoriu.
La fel, faptul că unele modele descriu sursa acestor canale în inimă iar altele în chackra coroanei sau în chakra rădăcină. Pentru mine au sens ambele concepte: există un canal median care are inima în centru și mai detaliat, avem nenumărate fluxuri în toate direcțiile.
Mai degrabă mi se pare relevant că toate descrierile vizează un canal central care unește pe verticală toți centrii energetici și alte două mari canale în dreapta și în stânga corpului (soarele și luna), ceea ce este comun în toate modelele.
Cele mai importante nadi sunt considerate a fi Suṣumnā Nadi, Iḍā și Piṅgalā. ( În unele texte se mai găsesc și sub alte denumiri dar asta, din nou, nu este foarte relevant).
Suṣumnā este canalul energetic central, de-a lungul coloanei vertebrale, conectând chakrele, iar Iḍā și Piṅgalā străbat partea stânga și respectiv dreaptă a corpului.
Iḍā și Piṅgalā conform Vasiṣṭhasaṃhitā:
(27) Iḍā și Piṅgalā sunt în stânga și în dreapta lui Suṣumnā. Iḍā este situată în stânga și Piṅgalā în dreapta.
(28) Luna și soarele se mișcă în Iḍā și Piṅgalā. Să știi că luna este în Iḍā; se spune că soarele este în Piṅgalā.
(29) Se spune că luna are o predominanță a tamas guṇa (inerția) și soarele rajas (pasiunea); acestea două sunt cele care sunt la originea timpului, cu zilele și nopțile sale.
(30) Suṣumnā consumă timp: ceea ce a fost predat este un secret.”
În yoga modernă se menționează adesea că Iḍā și Piṅgalā corespund emisferelor cerebrale - Iḍā corespunde emisferei stângi și Piṅgalā corespunde emisferei drepte.
Unul dintre dezideratele majore ale tehnicilor și practicilor yoghine este purificarea acestor nadis:
“Vântul (vayu) nu poate curge prin nadis (canale) înfundate cu impurități. Cum ar putea pranayama să reușească? Cum ar putea apărea cunoașterea Realității? Prin urmare, yoghinul ar trebui să purifice mai întâi nadis-urile și apoi să practice pranayama.
Se spune că purificarea nadisului este de două feluri: Samanu și Nirmanu. Yoghinul ar trebui să facă Samanu prin intermediul unei bija mantra și Nirmanu prin intermediul practicilor de curățare dhauti.”
(“The Gheranda Samhita” în traducerea lui James Mallinson)
Pe lângă cele două tehnici menționate mai sus, pe care le vom relua mai târziu, mai sunt folosite și alte tehnici: diferite mudre, asane și bineînțeles pranayama. Una din tehnicile cele mai cunoscute, pe care o practicăm și noi, pentru purificarea și echilibrarea Iḍā și Piṅgalā, este Nadi Shodana Pranayam, respirația alternativă.
Commentaires