top of page

Cum văd eu yoga?

Toată lumea știe că yoga este o practică străveche, care provine din India.

În ultimul secol s-a răspăndit pe tot globul, datorită beneficiilor sale extraordinare.

Odată cu acest proces de universalizare, au apărut și schimbări importante.

Presupun că întotdeauna au existat diferențe mai mari sau mai mici între diferite școli din diferite ere din diferite spații geografice.

Cu atât mai mult, în momentul în care yoga a început să fie adoptată în vest, a suferit un proces de transformare și mai amplu.

De la mine se vede că dominanta acestei transformări constă în mutarea accentului pe practica fizică.

Dacă la începuturi, yoga era o practică predominant contemplativă, în prezent yoga a devenit în mare parte o alternativă exotică la jogging, la aerobic, la kinetoterapie. Am participat la clase de yoga orientate strict spre practica de asane și am cunoscut profesori de yoga din Anglia, Franța sau Olanda care mărturiseau că nu îndrăznesc să aducă nici o aluzie la spiritualitate în clasele lor, ca să nu sperie studenții.

(Notă: Nu aș vrea să sune ca o generalizare. Am întâlnit (în vest, ce e drept, mai mult în mediul online), și profesori cu respect și interes autentic pentru tradiție și pentru mai mult decât aliniamentul în postură.)

Din fericire, școala românească de yoga nu este (încă) așa.

Yoga pe care am învățat-o și pe care o predau eu este o practică integrativă, care adresează

- Corpul fizic

- Corpul energetic

- Mintea (mai precis corpul mental-emoțional)

- Spiritul

- Și are o componentă etică foarte importantă


Yoga și corpul fizic

Prin practica de asane fortificăm, flexibilizăm, educăm corpul, ne conectăm la corp – pentru că unii dintre noi avem mare nevoie să avem o legătură mai bună cu corpul, să învățăm să îl ascultăm și să îl înțelegem.

Învățăm coordonare, învățăm corpul să se mobilizeze, dar și să se relaxeze. Învățăm să ne mișcăm, dar foarte important, învățăm și să stăm locului.

Învățăm să identificăm blocajele din corp și învățăm să le eliberăm.

Tot aici avem și aspectul terapeutic, care nu e deloc de neglijat.


Postura copacului, Basorelief din sec.7, Mahabalipuram, estul Indiei























Yoga și corpul energetic

Aici intrăm în zona care se tem să intre profesorii din vest despre care spuneam mai sus.

Pentru că energia despre care vorbesc nu se vede, nu se aude, nu putem să punem degetul pe ea.

Dar nici energia electrică nu se vede, nu se aude – și totuși ea există.

Similar, și corpul fizic de care vorbeam mai sus, este susținut de o structură energetică foarte complexă pe care yoga o adresează foarte fain. Mai sunt și alte discipline orientate către aspectul energetic, tot în est, am în vedere la TCM și tai chi, qi kung.

Avem printre noi și practicanți reiki – care sunt familiarizați cu conceptul.

Yoga ne adresează magnific acest sistem energetic. Vom învăța împreună despre felul în care arhitectura energetică susține celelalte straturi ale ființei. Vom învăța despre centrii energetici, despre canale de energie, despre curenți cu roluri precise. Și ne vom împrieteni cu această infrastructură, în special prin exercițiile de respirație și prin mudre.

Dacă sunteți interesați, găsiți mai multe articole despre energia în yoga pe blogul meu.



Yoga și corpul mental-emoțional

Ajungem la probabil cea mai celebră definiție a yoga, definiția dată de Patanjali în, din nou, cel mai celebru tratat străvechi de yoga, Yoga Sutra: „yoga scitta vritti nirodah”.

„Yoga este oprirea (sau controlul) fluctuațiilor mentale”.

Vom învăța și vom practica tehnici de concentrare, de relaxare, de echilibrare, de aducere a minții într-o frecvență benefică.

Vom învăța să ne cunoaștem emoțiile și „butoanele”, să ne împrietenim cu ele și să nu ne mai lăsăm controlați de ele.

Vom lucra cu relația noastră cu plăcerea și suferința, cu succesul și cu eșecul, cu impermanența.

Și voi aminti aici o definiție a yoga din această perspectivă.


"Be equal minded in both success and failure. Such equanimity is called Yoga" (Bhagavad Gita 2.48)

„Îndeplinește faptele, părăsind legătura față de ele, fiind același la reușită și la nereușită. Acestei egalități de spirit i se spune yoga.” (Bhagavad Gita 2.48)


Yoga și spiritul

Dacă definițiile de mai sus adresează etajul mental al ființei, una din definițiile mele preferate este parte dintr-un comentariu al lui Kaudinya ,din sec. 4 la Pashupata Sutra:

„Yoga este uniunea sinelui cu divinul”.

O altă definiție foarte frumoasă:

În Shaivismul kashmirian (Mālinīvijayottara Tantra), "Yoga is said to be the oneness of one entity with another." (4.4–8)

“Yoga este unitatea unei ființe cu altă ființă.”


Yoga și etica

Yoga are și o foarte importantă dimensiune etică. Ce îmi place mie foarte mult la abordarea yoghină, este că setul de reguli nu ne este livrat sub amenințarea flăcărilor iadului ci ca o cale logică de a ne feri de suferință, de acumularea de karmă negativă. Vechii yogini ne învață să începem drumul nostru spiritual prin cultivarea unui mod de viață simplu, corect și ne dau pentru un set foarte clar de reguli de urmat.

Intenționez să încep curând un curs unde voi dezvolta această temă, dar găsiți destul de multe elemente lămuritoare în aceste articole scrise mai demult:


Revenind la observațiile de la începutul articolului, privind tendința actuală de a prioritiza practica de asane în detrimentul aspectelor subtile ale practicii, aș vrea să îmi nuanțez/ clarific poziția, poate în primul rând față de mine însămi.

Eu însămi am început să practic yoga pentru că eram destul de sedentară și pur și simplu jogging-ul și aerobicul erau prea intense pentru condiția mea fizică de la acel moment. Știam că există și o filisofie în spate, dar aceasta mă interesa foarte puțin spre deloc.

Atunci când am început să particip săptămânal la clase de yoga (la MISA), după practica de asane și relaxare era o pauză de câteva minute, urmată de scurte prelegeri și dialoguri pe teme teoretice și mai târziu, introducere în meditație. Timp de câteva luni, plecam ca din pușcă la pauză – corpul meu era fericit, mintea relaxată și asta îmi era foarte de ajuns.

Lucrurile s-au schimbat din fericire, după ce am rămas prima dată până la finalul clasei, dar mai ales după ce am început să practic într-un grup mai mic, alături de profesorul meu “principal”.

Revenind la tendințele actuale din yoga, nu cred că ceea ce se întâmplă este de fapt ceva rău. Beneficiile în plan fizic și psihologic sunt fantastice și mă bucur sincer că milioane de oameni din toată lumea participă cu regularitarte la clase de yoga. Chiar dacă majoritatea acestor clase au o orientare oarecum limitată, spre foarte puțin din tot ce are yoga de oferit, este extraordinar de benefic faptul că atât de mulți oameni intră în contact cu această minune.

Mai demult, bombăneam destul de mult cu privire la orice tip de practică ce nu semăna cu ceea ce făceam eu. Îmi amintesc chiar că odată am comentat foarte categoric la un video pe youtube: ”dar aceasta nu este yoga.”

Între timp, nu mai sunt așa de categorică.

Pe de o parte, în timpul cursurilor de instructor de yoga, am fost nevoită să practic și alte stiluri și am înțeles că și acelea “funcționează”, poate în alt fel. Dacă ești deschis, probabil că orice metodă este practicată și predată cu onestitate aduce o sumă de beneficii.

Pe de altă parte, cred că practicile actuale mai viguroase răspund unor particularități ale culturii vestice – pur și simplu europeanul și americanul modern au mai multă energie de consumat, de exprimat. Și o capacitate mai redusă de a sta locului îndelung. Și e perfect ok că au apărut stiluri de yoga ce răspund acestor particularități.


Aș concluziona că e bine că există stiluri și maniere diferite, răspunzând unor nevoi și orientări diferite.


Cam atât, aici, despre cum înțeleg eu yoga. Mai departe, vă invit să explorați câteva ore de yoga alături de mine și să vedeți cum vi se potrivește ceea ce predau. Vă reamintesc că întotdeauna primele 2 clase sunt gratuite, iar uneori ofer seturi de 4 sau 5 clase gratuite.















48 views0 comments

Recent Posts

See All

Comentários


Post: Blog2_Post
bottom of page